În vara acestui an, Japonia și Uniunea Europeană au semnat un acord istoric de liber schimb, referitor la produse alimentare, automobile și dezvoltare durabilă, printre altele. La București, avem un nou ambasador, dar nu mai avem nevoie de viză pentru călătoriile pe termen scurt la Tokyo sau Osaka. Cu siguranță, Japonia e o țară plină de oportunități, iar eu am început prin a desțeleni puțin celebra problemă a etichetei de afaceri japoneze. Câteva recomandări pe care le-am verificat din mai multe surse:  (mai mult…)

Celebra publicație de business Forbes are, pe site-ul ei, o listă actualizată de țări prietenoase pentru antreprenori și alți oameni de afaceri. Am fost în câteva din aceste țări, motiv pentru care-mi permit să nuanțez comentariile Forbes după cum urmează:

Top 3 economii dezvoltate

• Marea Britanie. E notorie în accepțiunea de centru financiar global, iar Forbes o cotează ca a treia economie europeană, după Germania și Franța. Cu sau fără Brexit, economia britanică e puternică fiindcă agricultura și industriile extractive sunt puternice, iar Brexitul va schimba mai puține lucruri decât se crede. Sfatul meu: Găsiți-vă timp și pentru muzee dacă mergeți la Londra. Nu am văzut nicăieri lucruri atât de bine organizate și ușor de înțeles ca acolo. Dacă am fi studenți, v-aș spune că intrarea e gratuită. La British Museum sau National Gallery, poți dona. Cât vrei.
• Noua Zeelandă. E departe, dar e în creștere economică de decenii întregi. Acum câteva zeci de ani, era o economie preponderent agrară și dependentă de Imperiul Britanic, dar neo-zeelandezii au rezolvat între timp problema. Fiindcă economia duduie în Noua Zeelandă, va trebui să aveți la dispoziție resurse serioase pentru a începe o afacere. Dar, pe de altă parte, în materie de plictiseli legate de legi și birocrație, totul va merge ca uns. Sfatul meu: Alocați-vă un pic de timp pentru cultura și natura locală. Dacă nu înțelegeți ce rol și inlfuență au triburile maori în economia Noii Zeelande, ați pierdut, și în plan personal, și în plan financiar.
• Olanda. Toată lumea știe că e o țară în care poți să-ți faci de cap, dar mai puțini cunosc faptul că vorbim de a șasea cea mai puternică economie din Uniunea Europeană și de o țară care exportă la greu. Oficial, Olanda e într-o epocă de austeritate, consfințită prin politici publice. Față de creșterea din România, de exemplu, această configurație e totuși de mult mai bun augur. Sfatul meu: Dacă ajungeți la Amsterdam, mergeți la Rjksmuseum. Nu trebuie să fiți mari iubitori de artă, încercați să vedeți cum se naște burghezia, adică business-ul. 

Top 3 țări mai puțin cunoscute

• Estonia. Poate că că știți că a intrat în Uniunea Europeană cu trei ani înaintea noastră, în 2004. Și, mai probabil, ați auzit că e o țară informatizată până-n pânzele albe. În termeni de afaceri, asta înseamnă că mulți români își mută afacerile acolo, și plătesc taxele tot acolo, prin intermediul așa-numitei e-residency. Procesul e ușor de inițiat aici. Sfatul meu: Folosiți, în general, toate facilitățile online legate de birocrație și alte lucruri conexe. Economisiți bani serioși pe care altfel îi cheltuiți pentru avocat, contabil, hârtie, imprimantă. Nu am fost în Estonia, dar dacă vreți un termen de comparație, plătiți o factură la Poșta Română. Acolo conversațiile se poartă încă în lei vechi.
• Emiratele Arabe Unite. Am scris deja pe larg despre economia din Dubai și restul Emiratelor. Facilitățile de business sunt multiple, climatul legislativ oarecum volatil. În orice caz, Emiratele sunt un teritoriu în care banii circulă. Trebuie doar să știi precis ce vrei. Sfatul meu: Dincolo de mall-uri și altele asemenea, nu vorbim de o destinație turistică excepțională. Căutați confortul mediu, fiindcă media e foarte ridicată în Emirate. Evitați cheltuielile extravagante, fiindcă extravaganțele nu au limită în Golf.
• România. Suntem cu toții de-ai locului, așa că remarc doar prezența țării noastre în topul Forbes, pe locul 43 la data la care fac această analiză. Vestea bună e că suntem înaintea Bulgariei, a Thailandei sau a Turciei. Tabloul economic conturat de Forbes nu e deloc măgulitor. Totuși, dacă ne uităm în percepția respectivă ca într-o oglindă, avem motive să credem că nu stăm chiar atât de rău. Sfatul meu: E inutil în contextul dat. Totuși, mie îmi place să fac afaceri și să plătesc taxe în România. Dacă aș fi investitor străin, aș avea grijă să mă blindez cu o echipă locală bună, în departamentele de “support”, de la Juridic la Resurse Umane. Restul îl știm cu toții.

Cu toată devalorizarea din ultimul an - sau tocmai datorită ei -, criptomonedele sau monedele alternative din clasa Bitcoin ori Ethereum sunt văzute de specialiști ca o oportunitate de investiții. Câteva informații de ultimă oră descriu într-o oarecare măsură această piață de investiții alternative. Atenție, totuși! Volatilitatea foarte mare mă face să vă recomand prudența pentru astfel de investiții.  (mai mult…)

Dacă ai ajuns la acest post de blog, înseamnă că ești cu lecțiile făcute și știi cum e definit, academic, un angel investor: termenul are la origine finanțatorii pieselor de pe Broadway și se referă la o persoană care asigură cash flow-ul unui business incipient, de regulă din banii proprii. Sună romantic, ca într-o piesă de teatru: un tânăr cu un vis care ar putea schimba lumea e vizitat într-o seară de o creatură supranaturală, doldora de bani, care îl ajută să aducă visul la îndeplinire și, bineînțeles, să schimbe lumea. Însă îți imaginezi și tu că realitatea e puțin diferită. (mai mult…)

Primesc, lunar, zeci de întrebări sau de solicitări mai mult sau mai puțin detaliate de finanțare. Aproape toate au câte ceva interesant în ele. Dar, cum timpul și resursele financiare de care dispun sunt finite, ideile pe care ajung să mizez sunt în număr de numai câteva pe an. Nu numai eu, ci și alți investitori profesioniști avem în minte un număr de criterii după care ne ghidăm atunci când spunem “da” unei idei. Îți propun, în cele ce urmează, o listă pe care am încercat să o fac cât mai obiectiv. (mai mult…)

Călătoresc foarte des și o fac, în general, pentru afaceri. Și cum acest blog este unul de business, mi se pare că te-ar putea interesa unele ponturi despre climatul economic din locurile în care ajung. Pentru început, părerea mea e că Dubaiul e nu numai o destinație turistică, ci și una de business. Există cel puțin trei motive:

1. Din punct de vedere legal: poți face afaceri fără asociați locali

Se spune că oriunde te duci să faci afaceri, într-o țară străină, ai nevoie de un partener local, cu conexiuni și cunoștințe despre specificitățile pieței. În țările arabe, acest deziderat a fost ridicat la rang de lege, deoarece companiile nu pot fi înființate decât în asociere cu cetățeni ai acestor țări, ceea ce e mai puțin de dorit. În Dubai însă - și în general în Emiratele Arabe Unite -, această obligație a dispărut, mai nou. Ea nu există în cazul companiilor cu cu sediul în așa-numitele zone libere (free zones). Dacă ești curios sau curioasă, poți consulta o listă aici. Avantajul așa-numitelor free zones e că includ facilități de business gândite special pentru investitorii străini, de la simplitatea creării unei companii la avantaje legate de recrutarea personalului local, servicii legale și altele. Nu-ți va fi greu deloc să te descurci cu limba engleză și cunoștințe normale de business.

2. Din punct de vedere financiar: taxe mici

E un lucru de asemeni știut. În Emirate, taxele înseamnă un impozit pe venit de 5% și 0% taxe pe dividende. E drept, se preconizează și apariția unei taxe pe dividende, dar deocamdată vorbim de o fiscalitate redusă.

3. Din punct de vedere operațional: piața de real estate e în picaj, dar…

Dacă te interesează real estate-ul, ai auzit poate că piața de imobiliare e în picaj în Dubai. E oarecum adevărat, dar picajul nu mai este chiar un picaj, în ultima vreme. E vorba de o scădere din ce în ce mai puțin pronunțată, care sugerează un viitor reviriment. Cu alte cuvinte, din punctul meu de vedere, și nu numai al meu, o astfel de scădere e o oportunitate foarte bună pentru achiziții. Cu alte cuvinte, piața imobiliară din Dubai seamănă cu România anilor 2010-2011, perioada când ne reveneam cu toții după euforia real estate din prima parte a anilor 2000. Și dacă tot am arătat că există motive să cumperi, în cazul în care cumperi, nu trebuie să stai cu mâinile în sân, până când activele își vor reveni. O caracteristică interesantă a Dubaiului e că de regulă contractele de închiriere sunt semnate pe un an, iar chiria se plătește în avans. Cu alte cuvinte, dacă ai investit într-o clădire, te poți pune pe treabă la capitolul eficientizare. Iar o clădire cu contracte ferme de închiriere are o valoare mult mai mare decât una goală. Din punctul meu de vedere, aceste trei motive sunt suficiente ca să consider Dubaiul foarte atractiv. Pentru început, o analiză a pieței imobiliare din Dubai, în limba engleză, poți citi aici.