În plină criză COVID-19, antreprenorii trebuie să își depășească condiția și să adreseze nu doar conservarea, ci și scalarea businessului propriu la noile realități economice.

A da societății – și economiei – o parte din câștigurile proprii este o necesitate, nu doar un gest frumos sau o modalitate de a obține deduceri fiscale. Capitalul privat și posesorii lui sunt unele dintre cele mai eficiente arme de luptă împotriva declinului economic.

Lecția lui Warren Buffett și a lui Bill Gates

În 2010, când au lansat inițiativa Giving Pledge (“Promisiunea de a da”), în traducere aproximativă), Warren Buffett, Bill și Melinda Gates au pornit de la o constatare simplă, legată de zecile de miliarde pe care le aveau în cont: niciun fel de suplimentare a cheltuielilor sau aranjamentelor financiare personale nu le-ar fi asigurat un surplus de bunăstare și fericire.

Așa a apărut inițiativa, căreia, între timp, i s-au alăturat în jur de 200 de miliardari. Anul trecut, totalul fondurilor celor 200 – printre care se numără Mark Zuckerberg, Larry Ellison sau Elon Musk – era de aproximativ un bilion (o mie de miliarde) de dolari. Iar totalul donațiilor se ridica la 500 de miliarde de dolari.

Suma e foarte apropiată de pachetul de fonduri de 590 de miliarde de dolari agreat de miniștrii de finanțe ai țărilor Uniunii Europene la începutul lui aprilie 2020, pentru revenirea din criza COVID-19. Un grup de persoane private are o forță financiară comparabilă cu una dintre principalele federații economice ale lumii.

Dar interesant este și mecanismul Giving Pledge – singurele condiții obligatorii sunt:

• donarea a mai mult de jumătate din fondurile personale și
• asumarea publică a gestului

A doua condiție elimină foarte simplu discuția referitoare la filantropia anonimă și încurajează donatorii să se transforme în avocați publici ai cauzelor susținute. În rest, aceștia au libertatea de a sponsoriza orice tip de inițiativă, de la cercetări medicale la artă, locală sau globală, pentru binele comun. Se întâlnesc și schimbă idei, se pot ralia unora și acelorași inițiative sau unor proiecte separate.

De ce are succes?

Mecanismul lax al Giving Pledge a avut succes și a oferit o lecție utilă, demonstrând că se pliază foarte bine pe atuurile pe care antreprenorii le au în demersurile altruiste:

• capacitatea de a analiza rapid și pertinent o situație, transformarea analizei în strategii concrete și materializarea lor imediată în planuri de acțiune, stabilirea de obiective realiste și evaluare în timp real a performanței
• deciziile rapide, personale asupra priorităților și a pașilor de urmat
• capacitatea de a operaționaliza decizii de principiu, traducerea scopurilor abstracte în obiective măsurabile pe termen mediu și scurt
• mecanisme eficiente de feedback și control, care includ adaptabilitatea la schimbări ale situațiilor avute în vedere
• abilități deosebite de negociere care pornesc de la prestanța și valența antreprenorială a donatorilor, dar și de la practica remarcabilă de business a acestora.

Prin comparație, ca exemplu de „remiză” politică, în criza COVID-19, republicanii și democrații americani nu se pot înțelege asupra destinațiilor sumelor de stimulare a economiei. Primii ar dori ca acestea să susțină mai ales business-urile mici, iar cei din urmă ar dori o infuzie de bani în categoriile sociale defavorizate și sistemul de sănătate. În negocierile din Uniunea Europeană, se conturează tot mai clar o opoziție între țările sudice, grav atinse de Coronavirus, și cele nordice, mai interesate de susținerea economiei continentale.

Ce concluzii deriva de aici?

Desigur, a ne vedea cu toții egali cu Bill Gates sau Mark Zuckerberg e lipsit de bun simț.

A vedea modele în antreprenorii celebri e însă de dorit, mai ales că în România, filantropia autohtonă, eficientă și aclamată social a lipsit până acum, până în punctul în care cuvântul “filantrop” e unul ciudat sau folosit numai în romane.

Din acest punct de vedere, merită să ne raportăm mai degrabă la precursorii filantropilor uriași ai momentului – giganți la rândul lor, dacă ne gândim la Andrew Carnegie sau John D. Rockefeller. Aceștia au preferat inițiativele globale față de cele locale. Dacă Carnegie a construit, fizic, numeroase instituții pe care le-a numit după sine, Carnegie Hall fiind cea mai cunoscută, un Rockefeller a finanțat rezolvarea unor probleme tipic americane, ca educația femeilor de culoare. Le putem lua exemplul și acționa în spiritul actelor lor filantropice.

Chiar dacă resursele noastre sunt mai puține, să reflectăm la faptul că John D. Rockefeller a făcut primul act de binefacere la vârsta de 16 ani, când și-a început cariera în postura umilă de contabil. Conștiincios, a trecut atunci în registre o donație echivalentă cu 6% din venitul personal. Iar ulterior a ajuns ceea ce azi considerăm a fi, după echivalarea sumelor, cel mai bogat om al tuturor timpurilor.

Pași către viitor

Spiritul antreprenorial este, prin natura lui, unul gregar care se preocupă nu doar de binele individual, ci urmărește prin mutări de natură economică, un „bine” mai mare decât suma componentelor sale. Consider că este de datoria morală a fiecărui antreprenor care se respectă să întoarcă o parte din beneficiile de care se bucură înapoi către societatea care i-a mijlocit atragerea respectivelor beneficii în primă instanță.

Filantropia este prin definiția ei, o prietenie sau dragoste față de oameni. Ce alt moment mai bun de a-ți manifesta aceste sentimente decât unul de criză economică?

Mă poți urmări pe Twitter și LinkedIn