În vara acestui an, Japonia și Uniunea Europeană au semnat un acord istoric de liber schimb, referitor la produse alimentare, automobile și dezvoltare durabilă, printre altele. La București, avem un nou ambasador, dar nu mai avem nevoie de viză pentru călătoriile pe termen scurt la Tokyo sau Osaka. Cu siguranță, Japonia e o țară plină de oportunități, iar eu am început prin a desțeleni puțin celebra problemă a etichetei de afaceri japoneze. Câteva recomandări pe care le-am verificat din mai multe surse:
- Punctualitatea e foarte de dorit nu numai în privința orei de început, ci și a orei de final a întâlnirii. Fiți ceremonioși, nu numai bătăile pe umăr, dar și strângerea de mână și cam orice atingere sunt nedorite. Glumele, de asemeni. Prenumele nu se folosește decât la invitația expresă a interlocutorului, într-o relație îndelungată. Binecunoscuta plecăciune e de evitat, dacă nu e bine exersată.
- Cartea de vizită e strict necesară. Comandați-vă unele în japoneză și iată de ce: se prezintă și se studiază cu atenție la începutul întâlnirii, iar toată povestea poartă chiar numele unui ritual, meishi. Studiați și Dvs. cu atenție cartea primită.
- “Nu” nu e “nu”, fiindcă japonezii aproape că nu îl rostesc. E sugerat printr-o serie întreagă de strategii eufemistice, precum clătinarea laterală a capului, schimbarea subiecutului sau tăcerea. Evitați și Dvs. să spuneți “poate” sau “vom lua în considerare”, fiindcă în cultura occidentală înseamnă mai degrabă “da”, dar în Japonia e mai degrabă opusul.
- Atenție la “Sayonara”. L-am auzit cu toții în Sandy Bell și vom fi tentați să-l folosim, dar poate însemna “adio” mai degrabă decât “pe curând”. La finalul unei întâlniri referitoare la o negociere în curs, poate indica faptul că nu sunteți dispuși să continuați tratativele.
- Translatorul e foarte necesar, dacă nu cumva nu vorbiți japoneza fluent. Chiar dacă știu bine engleza, oamenii de afaceri mai tradiționaliști vor evita să o folosească direct.
- Deciziile nu se iau în întâlniri punctuale. Poate veți fi impresionați de participarea extinsă a părții japoneze, dar nu vă întrebați cum o astfel de delegație extinsă poate lua o decizie în meeting, fiindcă nu o va face. La japonezi, scopul întâlnirii e culegerea de informații. Decizia urmează după, în urma unui proces elaborat, și vă va fi comunicată ulterior.
Dacă veți avea șansa unui partener de afaceri japonez mai puțin ceremonios, bucurați-vă. Dar gândiți-vă că efortul de a adopta uzanțele occidentale e, în ultimă instanță, tot o dovadă de politețe extremă, tradițională. Și, oricum, e recomandabil să evitați riscurile, mai ales la primele întâlniri.
Sursele pe care le-am consultat: