De regulă, evit să vorbesc despre viața personală și, cu atât mai mult, să fac paradă cu posesiunile mele materiale. Fac acum o excepție, pentru ca să vă povestesc despre Ferrari, fiindcă pentru mine, personal, înseamnă multe lucruri. Sau, oricum, orice altceva decât o mașină scumpă, cu care să te împăunezi. De altfel, nici nu am un Ferrari: chiar dacă aș putea face gestul impulsiv de a-mi achiziționa una, am preferat să o păstrez ca aspirație. 

Poate că vă mirați că e așa, dar pentru mine, marca despre care vă vorbesc e un fel de a-mi menține echilibrul. Un exercițiu, adesea terapeutic, de umilință și uimire față de realizările unui mare designer, Enzo Ferrari, cel care a construit brandul în jurul unei echipe de curse și, inevitabil, în jurul unei viziuni despre viitor.

De unde vine pasiunea

Când eram mic și primeam, ca toți copiii, creioane colorate, nimeni nu mai auzea de mine câteva ore. Desenam mașini de curse, avioane, rachete, baloane și farfurii zburătoare, nave spațiale, vapoare, trenuri, motociclete. Vehicule care mă puteau transporta în locuri speciale din imaginația mea. Sau în acele părți ale lumii pe care le știam din cărți, filme, poveștile celor mari.

Mai apoi, când am crescut, am ales să dezvolt afaceri internaționale inclusiv pentru că mi-am dorit foarte mult să pot călători. Am început să realizez că această metaforă a drumului, a explorării unor culturi diverse și a călătoriei spre sinele celuilalt mă caracterizează.

Pentru Enzo Ferrari, drumul către mașina care îi poartă numele a fost unul sinuos. A luptat în Primul război mondial și s-a întors acasă numai pentru a se îmbolnăvi de gripă italiană și a vedea cu ochii lui cum tatăl și fratele îi mor de aceeași boală. Peste puțin, afacerea familiei, un atelier mecanic, se ducea și ea de râpă.

Eu am avut norocul să îmi încep cariera sub auspicii mai bune. Dar ideea că trebuie să te cauți și să te găsești, la începuturi, mi-a rămas.

Ce nu vreau să fie, pentru mine, o supermașină

Există o serie întreagă de conotații negative ale supermașinilor. Pe scurt, iată ce NU înseamnă Ferrari pentru mine:

• Nu e o etalare frivolă a puterii
• Nu colecționez mașini ca pe trofee care să-mi exhibe capriciile și orgoliile
• Nu calc accelerația fără discernământ: la volan, atenția care trebuie primeze, reflexele care se activează, toate mă fac să fiu puțin mai conștient de mine și de impactul acțiunilor mele individuale asupra celorlalți
• Nu substitui mașinile relațiilor interumane
• Nu achiziționez ultima mașină de senzație pentru a adăuga unui mare parc auto propriu, pe care de altfel nu-l dețin.

Și totuși, de ce?

• Pentru că brandul Ferrari nu face compromisuri. Căluțul cabrat e simbolul tradiției care ține la reputație și exclusivitate. Strategia de business a celor de la Ferrari se bazează pe o producție cu volum redus, în scopul de a menține o calitate superioară a modelelor de ediție limitată și de colecție, care sunt vândute către un număr select de clienți pasionați și loiali. Ferrari a raportat un profit net de 78 de milioane de euro, pentru primul trimestru din 2016, în creștere cu 19% față de același trimestru al anului trecut. Veniturile au crescut cu 8,8% din vânzările modelelor recent lansate, 488 GTB și 488 Spider.
• Pentru că investește, în continuare, în Scuderia Ferrari, la Campionatul Mondial de Formula 1. Potrivit companiei, câștigul de la an la an s-a datorat în cea mai mare parte,unei puternice poziționări în clasament. Scuderia Ferrari este echipa cea mai de succes din istoria Formulei 1, după ce a câștigat 222 de curse Grand Prix, 16 titluri mondiale la constructori și 15 titluri mondiale ale piloților auto, printre care legendarii Michael Schumacher, Phil Hill și Stirling Moss.
• Pentru că Ferrari este paradigma inovației tehnologice, performanței inginerești și a designului desăvârșit. Îmbunătățirile constante au creat motoare foarte puternice: motorul V8 montat în modelul 430 din 2005 a avut 490 CP, în timp ce motorul V8 turbo pentru modelul 488 GTB în 2015 are 670 CP. Inovațiile pentru mașinile de stradă includ sisteme electronice de control, piese din fibra de carbon și tehnologia KERS ( Kinetic Energy Recovery System). Compania a anunțat în iulie, ca extinde linia de automobile hibrid LaFerrari introdusă în 2013, cu o nouă versiune decapotabilă.

Concluzie

Cum spuneam, nu dețin o mașină Ferrari. Mi-am propus să „mi-o permit” atunci când voi considera că am asimilat mai multe dintre lecțiile creatorului ei. La fel procedez și cu investițiile în artă sau în startup-uri cu impact social: încerc să le subsumez ideii de „mai bine”, realizărilor concrete. Pentru mine, Ferrari rămâne o sursă de inspirație și o poveste, care mă împinge să încerc să ofer un plus de valoare lumii în care trăiesc.