“Angel investor” e unul din cele mai bune nume din literatura de business. Poate chiar unul prea bun, în măsura în care startup-urile tind să perceapă această categorie de investitori ca o soluție la toate problemele. De aceea, am încercat în cele ce urmează să-l plasez în două ecosisteme. Nu de alta, dar ca să vedem ce poate – și mai ales ce nu poate – fi un angel investor. 

Ecosistemul banilor

Primul ecosistem e desfășurat în timp și se referă la ciclurile de capitalizare ale unui startup. Pe scurt, angel investorul apare, ca finanțator, undeva după fondatori, dar înainte de capitalul care dorește un Return on Investment total cuantificabil și repetabil de la un an la altul. Pe puncte, ecosistemul banilor arată așa:

• Fondatori: Desigur, sunt cei care pornesc afacerea, dar din punctul de vedere al resurselor investite, aportul de capital e redus și compensat prin muncă și idei.
• Angel Investor: Survine după etapa fondatorilor și își asumă un grad mare de risc contra unei părți (minoritare) din business, care va fi monetizată doar în caz de succes și după un număr de ani.
• Venture Capital: Spre deosebire de Angel Investor, e o formă instituțională de finanțare, chiar dacă include asumarea unor riscuri pentru beneficii îndepărtate. Un Venture Capitalist va aduce finanțări de la terți, față de Angel Investor, care își riscă banii proprii.
• Mergers & Acquisitions/IPO: În etapa exit-ului (Mergers & Acquisitions) și/sau în cea a listării pe bursă (IPO – Initial Public Offering), startup-ul e pe punctul de a se maturiza, în sensul unei profitabilități predictibile, pe termen lung. Banii disponibili sunt mai mulți, dar condițiile de finanțare mai stricte.

Ecosistemul organizațiilor și al oamenilor

Dacă ecosistemul banilor e desfășurat în timp, cel organizațional se referă mai degrabă la un moment determinat, de la începutul evoluției unui startup. Din acest punct de vedere, Angel Investorul trăiește, alături de fondator, între următoarele organizații și comunități:

• Incubatoare/Hub-uri: Organizații (profit sau non-profit) care asigură traininguri de business și spații de lucru pentru startup-uri. De multe ori, e vorba de programe și finanțări guvernamentale.
• Acceleratoare: Sunt asemănătoare cu incubatoarele, dar axate mai degrabă pe procesul de creștere a unui startup decât pe facilități. În SUA, sunt mai degrabă private decât guvernamentale, ca în cazul incubatoarelor.
• Alte tipuri de mentori/consultanți: Alături de Angel Investori, cu fondatorii mai colaborează și alți posesori de experiență, ca mentorii (pro bono sau finanțați de organizații terțe) sau consultanții (care lucrează pentru un fee determinat).
• Facilități de comunicare/networking: Trade show-urilor și cluburilor mai mult sau mai puțin formale li se adaugă și Web 2.0, de la bloguri specializate la grupuri de LinkedIn și alte tipuri de prezență pe rețele sociale.

Legat de finanțări, un antreprenor de succes va ști să caute acel gen de resurse potrivit cu momentul de creștere în care se află. Iar legat de oameni și organizații, va fi capabil să nu piardă din vedere diferitele tipuri de oportunități disponibile, oricât s-ar concentra într-un anumit moment pe una dintre ele.