Calitatea și eficiența unui angajat depind în primul rând de calificarea profesională a acestuia, dar teoria modernă a resurselor umane se referă la aceasta doar printr-un termen parțial, anume „hard skills”. În evaluările și managementul profesionist, acestora li se adaugă o gamă de calități diferite, numite „soft skills”, ca și motivația de care dă dovadă/care poate fi cultivată în cazul persoanei respective.
Hard Skills: ușor de identificat, necesare, dar nu și suficiente
Termenul de „hard skills” se aplică mai ales cunoștințelor și abilităților profesionale de bază, dar nu numai. Dacă un programator va avea de scris cod în Java, el va trebui, evident, să cunoască acest limbaj de programare. În sfera hard skills intră însă și abilități complementare, ca limbile străine sau permisul de conducere. Dacă job descriptionul nu e legat de IT, cunoștințele de operare pe calculator – cvasi-generalizate azi – intră și ele în aceeași categorie complementară.
La angajare, hard skills pot fi testate/dovedite ușor. În principiu, toate abilitățile din această categorie pot fi atestate printr-o diplomă sau un certificat de calificare. Ele sunt baza viitoarei activități a angajatului, dar în marea majoritate a cazurilor nu sunt suficiente pentru o prestație foarte bună la job.
Soft Skills: mai greu de testat, necesare mai ales în pozițiile superioare
Sunt, oarecum, calități sociale și se referă mai ales la capacitatea de a interacționa cu oamenii. Printre soft skills intră aptitudinile de lucru în echipă, capacitățile de comunicare, leadershipul, posibilitatea de a rezolva problemele pe măsură ce apar. De la simpla politețe la caracterul neconflictual, aici intră o serie întreagă de însușiri, printre care time managementul bun sau dorința de a te conforma unei etici profesionale stricte.
Dacă hard skills sunt ușor de identificat, în cazul soft skills enumerările stereotipe din CV-uri nu sunt o dovadă suficientă a existenței. Ele pot fi intuite oarecum la angajare în timpul interviului sau, eventual, pe baza unor teste psihologice puse la punct de specialiștii în resurse umane.
Din moment ce țin mai ales de interacțiunea umană, soft skills sunt din ce în ce mai necesare pe măsură ce poziția angajatului în ierarhie este mai înaltă, dar situația diferă de la o calificare la alta. Dacă programatorul dat ca exemplu nu are nevoie în primul rând de soft skills atunci când scrie cod, un specialist în vânzări sau marketing va interacționa cu oamenii de pe primele paliere ale ierarhiei, deci nu poate funcționa fără ele.
Motivația: diferă de la caz la caz
Este o problemă care îi preocupă pe psihologi încă dinaintea Piramidei Nevoilor Umane a lui Maslow. Există numeroase teorii și modele care se referă la ea. Voi spune doar că o primă clasificare se referă la motivațiile financiare și cele extra-financiare. Primele se referă la compensația materială și sunt unanim acceptate. Totuși, de pe la începutul secolului al XX-lea a devenit clar că nu există o legătură direct proporțională între plată și eficiența unei persoane. Acum 100 de ani, pe lângă celebrul salariu de 5 dolari pe zi, Henry Ford oferea angajaților spații verzi pentru pauza de prânz, grădinițe pentru copii și, în cazul imigranților, cursuri de engleză care să ajute la integrarea în procesele de producție de masă. Astăzi, companiile mari oferă asigurări de sănătate, spații de relaxare, cursuri de diferite tipuri, facilități legate de activitate fizică. Tuturor acestora se adaugă planurile de carieră, clauzele contractuale care oferă siguranța locului de muncă și multe altele.
Probabil, ceea ce trebuie reținut în primul rând este că motivația diferă foarte tare de la un angajat la altul. Un management eficient va trebui să fie cât mai elastic, raportat la nevoile și stimulentele angajaților, dincolo de pachetele standard oferite acestora.
Perspectiva angajatorului
Din descrierile de mai sus, reiese că angajatorul va lua în considerare cele trei componente în ordinea enumerării. Hard skills sunt ușor de identificat și necesare în mod absolut pentru performanța într-o anumită poziție, așa că vor fi testate primele. Soft skills pot fi identificate într-o anumită măsură în procesul de angajare, dar percepțiile inițiale se pot confirma sau infirma ulterior. Mai importantă e cultivarea lor la job, adesea ca necesitate pentru promovarea pe un palier superior al ierarhiei.
În fine, motivația are mai degrabă aspecte calitative decât cantitative. Angajatorii trebuie să fie mai puțin preocupați de răspunsul la întrebarea „cât de motivat este cutare angajat?”, cât de cel referitor la genul de motivație la care răspund angajații. Schematic vorbind, dacă hard skills sunt mai degrabă treaba angajatului, soft skills țin de un proces care se petrece între angajat și companie, iar la capitolul motivație, aceasta din urmă trebuie să se plieze în mai mare măsură pe nevoile angajatului. Ținând cont de toate cele trei componente, angajatorul și angajatul vor avea o relație mutual satisfăcătoare și productivă.